Dragi tovarăși,
Mai întâi, comunicatul partidului se poate găsi aici: http://www.socialistul.ro/articole/c-o-m-u-n-i-c-a-t-2/
Este o pildă în toată povestea asta și ne-am bucura daca ați citi tot articolul. Considerăm că dintr-o situație neplăcută e mai bine să ieși cu lecții noi!
Internetul este un loc tare dificil de înțeles, uneori și pentru noi, tinerii. Unii oameni nu au înțeles relevanța acestui spațiu virtual în contextul politicii moderne – internetul face președinți, internetul aduce partide la putere, este o unealtă dar uneori este și un blestem. Marshall McLuhan, filosoful canadian ce studia mass-media si căile de transmisie ale informației, analizând acum câteva decenii mediul televiziunii, a ajuns la concluzia ca mereu va fi mai important efectul psihologic și structural al televiziunii în sine, în general, decât efectul unei emisiuni anume. Mesajul este mediul – mesajul este calea prin care primești mesajul. Prin urmare, există un om al televiziunii – iar televiziunea, comparat cu literatura, digeră informația înainte de a o prezenta audienței, lăsându-i pe aceștia satisfăcuți cu adevăruri pasate. Marshall McLuhan nu a trăit în epoca internetului, dar daca ar fi făcut-o ar fi văzut că rețelele de socializare online duc acest proces de falsă informare la un nivel absolut exacerbat – algoritmii ce conduc Facebook-ul, YouTube-ul, Instagram-ul, Twitter-ul etc. sunt niște algoritmi simpli, construiți pe profit și pe ceea ce se vinde.
Oameni ce își fac traiul din rețelele de socializare – acești “creatori de conținut” ce ar dori să înlocuiască artistul proletar – exploatează si ei cum pot acești algoritmi pentru a genera atenție, engagement virtual, si poate prin aceasta atenție la un moment dat pot genera si un anume succes politic – asta ne gândim noi că este strategia “machiaveliană“ a doamnei Cârcu, ce, dacă ar avea măcar o doză minimă de respect pentru ceea ce înseamnă bun simțul în politică ar schimba titlul videoclipului pe care l-a postat, unde pretinde că președintele partidului nostru îi predă ștafeta! Pe noi ne-ați întrebat cumva? Dar pe el? Poate am fi de acord, cum am fi de acord cu orice cadru de partid ce s-ar dovedi pertinent și pe care l-am vota – singura problemă, dragă doamnă Cârcu, este ca nu sunteți nici membră PSR nici socialistă. Nici Margaret Thatcher, pe care o admirați, nu era socialistă – ucigând irlandezi, sabotând eliberarea Africii de Sud de sub jugul apartheidului – singurul merit al lui Margaret Thatcher a fost faptul că era femeie – si femeile ce muncesc au avut doar de suferit în timpul conducerii sale.
Filmarea acelui videoclip nu a fost autorizată. Liviu Sandu a filmat discuția dintre tovarășul președinte Rotaru și Anca Cârcu, pe care Constantin Rotaru nici nu o cunoștea de dinaintea discuției, fără a cere permisiune. Doamna Cârcu a postat filmarea pe YouTube fără a cere permisiune – declarația ei ulterioară și știrile preluate de presă sunt pură ficțiune. Nimeni nu va prelua conducerea PSR fără alegeri democratice în cadrul partidului – cert nu o persoană ce nici măcar nu face parte din PSR!
Cat despre comportamentul domnului Sandu din ultimele zile – încercările sale de defăimare a altor membrii din partid ce nu au aceeași viziune ostila – obscenitățile pe care le-a răspândit ca o viespe ce polenizează ură către anumite identități ce nu coincid cu identitatea pe care o preferă dumnealui – inclusiv ură către alți muncitori pe care îi detestă pentru că sunt homosexuali – nu putem să spunem decât că ne pare rău. Înțelegem că Liviu Sandu are intenții bune. El crede că singurul mod prin care un partid se ridică este senzaționalismul burghez și cancanul. Caterinca! Miștoul! Scandalul! Circul! Poate și un sex tape!
Acest senzaționalism funcționează doar pentru că – pregătiți-vă, dragii mei, pentru o frază cu limbaj de lemn marxist – burghezia controlează oamenii muncii printr-un continuu monopol cultural – partidele burgheze folosesc senzaționalismul, cancanul, tabloidele, scandalul, circul pentru a ține populația docilă, confuză și, în primul rând, ușor de prostit. Datoria noastră nu este aceea de a folosi armele inamicului împotriva lui – ci de a ridica discursul, de a schimba regulile jocului, de a NU participa la șarada capitalistă. E datoria comuniștilor să se uite spre socialism în PERSPECTIVĂ, nu în RETROSPECTIVĂ – să critice trecutul, să privească către viitor, să aprecieze părțile bune ale istoriei sale, să le critice în context, să adapteze viziunile economice marxiste ale secolului 20 la o nouă societate, la un nou context, la noi dileme și la noi situații. Marxismul este o știință – nu o dogmă. Maiakovski, unul dintre cei mai cunoscuți poeți comuniști, scria poezii despre nave spațiale și construcții futuriste – despre libertate, dragoste și prosperitate – despre viitorul îndepărtat și lucrurile pe care trebuie să le facem acum – despre tractoare, despre secere și ciocane, despre ce înseamnă a fi om și ce înseamnă a te lupta pentru o lume mai bună.
Dacă cei din trecut se uitau spre viitor, noi de ce avem atâția oameni ce, în cadrul mișcării socialiste, privesc în continuare spre trecut?
Uniunea Tineretului Socialist vă lasă cu această întrebare. Mereu înainte!
