Autor: Dragne Paul – Redacția Acera Jună
Articolul anterior publicat de redacția UTS cade într-un umanism abstract și moralism, nu într-o analiză materialist-dialectică riguroasă.
Articolul spune, în esență: „Capitalismul creează sărăcie pentru că patronii fură plus-valoarea. Soluția: democratizarea locului de muncă.” Aceasta este o poziție etic-socialistă, nu una marxistă autentică. Marx nu a scris Capitalul pentru a spune că patronii sunt răi sau că inegalitatea e imorală. El a scris pentru a arăta legile de mișcare ale capitalismului, inclusiv contradicțiile care îl duc spre criză și tranziție.
Să demontăm articolul:
1. Articolul confundă „distribuția” cu „producția”
Articolul spune: „Dacă bogăția ar fi distribuită echitabil, sărăcia ar putea fi eliminată.”
Marxist vorbind, aceasta este o iluzie ricardiană sau proudhonistă.
Pentru Marx, modul de producție determină modul de distribuție, nu invers. În capitalism, distribuirea inegală nu este un accident moral, ci forma necesară a acumulării. Dacă ai redistribui forțat profiturile astăzi (de exemplu, prin impozitare 100%), mâine nu ar mai exista investiții, angajații ar fi disponibilizați, iar sărăcia ar exploda. Articolul ignoră că plus-valoarea nu este „furată”, ci este condiția tehnico-socială a producției capitaliste. Fără plus-valoare, nu există acumulare, nu există dezvoltare a forțelor de producție – adică exact ceea ce, pe termen lung, poate desființa sărăcia.
2. Articolul pledează pentru o soluție pre-capitalistă sau anarhistă, nu comunistă
Propune: „companiile să fie conduse colectiv de toți angajații, pe principiul unui vot per persoană”.
Aceasta este economia de tip cooperative sau gestionarea muncitorească – un ideal al socialismului utopic, nu marxism.
Marx și Engels au criticat explicit această poziție în Manifestul comunist și în Critica programului de la Gotha. De ce? Pentru că:
- Autogestiunea în cadrul pieței capitaliste nu desființează legea valorii. Cooperativele concurează între ele, plătesc salarii, acumulează capital și devin ele însele „capitaliști colectivi”.
- Fără desființarea proprietății private asupra mijloacelor de producție la nivelul întregii societăți (nu doar al unei firme), inegalitatea reapare. Articolul propune capitalism fără capitaliști – o contradicție în termeni.
Marx spunea clar: trecerea la comunism presupune forțe de producție dezvoltate și planificare centralizată, nu un mozaic de firme conduse democratic.
3. Articolul folosește un concept moral de exploatare, nu unul științific
„Patronul nu participă la producție, dar ia profitul” – aceasta este o teorie a exploatării bazată pe muncă directă, care ignoră munca de organizare, risc, coordonare și inovație (da, și astea sunt muncă – muncă complexă, redusă la muncă simplă prin mecanismul pieței).
Mai grav: pentru Marx, exploatarea nu este imorală în sine. Ea este o lege obiectivă a capitalismului. A spune că e „nedreaptă” este o poziție burgheză (dreptatea e o categorie juridică, nu economică). Articolul cade în ceea ce Lenin numea „socialismul etic” – vrea să convingă capitaliștii să fie mai buni, nu să analizeze prăbușirea inevitabilă a sistemului.
4. Articolul ignoră contradicția centrală a capitalismului: crizele de supraproducție
Spune doar: „profitul trebuie să crească, deci salariile sunt ținute jos”. Corect, dar incomplet.
Marx arată că scăderea salariilor reduce cererea efectivă, ducând la crize de supraproducție (bunuri făcute, dar nevândute). Aceste crize sunt cele care, în mod obiectiv, fac capitalismul instabil, nu doar „nedrept”.
Articolul nu spune nimic despre:
- Tendința ratei profitului să scadă
- Centralizarea și concentrarea capitalului
- Formarea unei armate industriale de rezervă (șomaj structural)
Fără acestea, argumentul rămâne la nivelul zilnic al indignării, nu al științei revoluționare.
5. Contradicția finală: articolul descrie exact ceea ce Marx numea „socialismul mic-burghez”
În Sărăcia filosofiei, Marx ironiza pe Proudhon care voia să „suprime efectele rele ale capitalismului, păstrând cauzele bune”. La fel face acest articol:
- Vrea piață, concurență, eficiență, profit (dar „cinstit”)
- Vrea proprietate colectivă la nivel de firmă, dar nu la nivel social
- Vrea să elimine sărăcia, dar păstrează legea valorii și munca salariată
O asemenea poziție este reformistă și contrarevoluționară din perspectivă marxistă. Ea legitimează capitalismul, sugerând că doar trebuie „corectat”. Marx spunea: capitalismul nu poate fi corectat, ci doar abolit prin revoluție socială totală.