Autor: Andrei Silviu, medic cardiolog rezident
România este din nou în situația de a nu fi capabilă să își construiască propriul discurs național legat de orice subiect, așa că guvernatorii noștri coloniali reprezentați de puterea cu estetic corporatist oengist care aduce civilizația prin militarizare și opoziția care se joacă de-a MAGA, traduce discursurile lui Trump și apără „civilizația iudeo-creștină” regizează împreună în cadrul populației bătălia războiului cultural pe tema avortului.
Dacă în martie 2026 ești în stradă cu umerașe sau icoane și nu te organizezi politic împotriva războiului în care suntem împinși înseamnă că operațiunea psihologică a ONG-urilor a reușit încă o dată.
Pe lângă penibilul situației de a importa conflictul „conservator MAGA” vs. „liberal woke”, discuția asta are efectul subversiv de a amplifica în discursul public un mit anticomunist din care au mâncat o pâine toți bursierii USAID și NED de 37 de ani, acela că interzicerea avortului e „comunism” și că „regimul Ceaușescu” a făcut și a dres. Și asta vine într-o perioadă în care anticomunismul, austeritatea și militarizarea societății accelerează într-un ritm nemaivăzut de 90 de ani.
Scopul acestui articol este să depășim ideea implantată de agenții străini cum că restricționarea avortului este ceva „comunist”, „ceaușist” și să înțelegem că o revoluție nu înseamnă că vechea lume este abolită prin decret, ci că odată ajunsă la putere, clasa muncitoare își croiește propriul drum liber și democratic, dar în condițiile materiale, sociale și politice ale vremurilor în care se află, cu unelte aparținând vechii lumi cum a fost decretul 770 semnat la 2 octombrie 1966 de Chivu Stoica, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România. Se restricționa astfel efectuarea întreruperilor de sarcină cu excepția cazurilor:
- sarcina pune viața femeii în pericol
- boli grave transmise ereditar identificate în familie
- femeia suferă de afecțiuni fizice grave invalidante
- femeia are deja 4 copii
- femeia este în vârstă de peste 45 de ani
- sarcina a avut loc în urma unui viol sau a unei relații incestuoase
În primul rând, în maniera liberală în care am fost educați să interpretăm istoria, vedem acest decret complet în afara contextului istoric în care el a fost adoptat.
Avortul la cerere este legalizat de autoritățile Republicii Populare România în anii ’50 după ce a fost mereu ilegal în vremea monarhiei germane de tristă amintire, Codul Penal valabil din 1865 și până în 1936 prevăzând pedepse de până la 2 ani atât pentru pacientă, cât și pentru personalul care efectuează procedura. Ciudat că interbelicul e așa romanticizat de generația „Mița Biciclista”, nu? O fi vreun interes propagandistic politic?
Anul 1936 vine cu o minimă relaxare a Codului Penal, fiind incluse excepții pentru situațiile în care viața femeii este pusă în pericol sau copilul poate moșteni boli ereditare grave. Acum ca să fim cinstiți cu trecutul istoric, Regatul României aplica pedepse mai blânde decât țările din Europa de Vest pentru avort în timp ce la est de unde venea „pericolul bolșevic” pentru burghezimea noastră, URSS era mai progresistă decât oricine, legalizând avortul la cerere.
După liberalizarea avortului prin decretul 430 din 30 septembrie 1957 de către guvernul aceluiași Chivu Stoica menționat mai sus, având în vedere contextul material de atunci, acesta devina principala metodă de contracepție. În 1965 sunt înregistrate 1.15 milioane de avorturi provocate la cerere, dublându-se față de doar câțiva ani anterior. În același timp, avortul este încă sever restricționat în Vestul idealizat de anticomuniștii noștri ascultători de Radio Europa Liberă (Rest in hell!).
În Marea Britanie se legalizează în 1967, în Franța în 1975, în Republica Federală Germană se realizează o relaxare a legislației în 1976 la 4 ani distanță după legalizarea din RDG, fiind permise întreruperi de sarcină în primul trimestru doar pentru cazuri sociale și medicale grave, lege rămasă în vigoare și după absorbția nefastă a RDG. Avortul încă este sever restricționat în Germania, însă pentru că ei controlează discursul anticomunist din Europa, românii tot pe filmul cu „comuniștii răi care au interzis avortul” au rămas. Despre circul din Statele Unite nu mai are rost să discutăm.
Următorul nivel al discuției trebuie să depășească dezbaterea cadrului legal și statisticile cu numere de întreruperi de sarcină efectuate și să ne concentrăm pe condițiile în care se efectuau avorturile în perioadele istorice pe care le cercetăm.
Înainte de război, sistemul public de sănătate era extrem de rudimentar dezvoltat pentru că, la fel ca în prezent, aveam „investitorii” la putere, sănătatea și educația erau complet ignorate în favoarea super-profiturilor capitaliștilor și a militarizării. Și atunci trebuia să plecăm la război cu Rusia pentru bancherii din Vest, aveam o „ordine bazată pe reguli” de apărat cu prețul sănătății populației.
Deci cum se făceau întreruperile de sarcină înainte să vină „regimul Ceaușescu”?
Înainte de război se făceau tradițional, clandestin, acasă sau în alte locații improvizate de către oameni cu pregătire informală.
După ce a venit clasa muncitoare la putere în România și resursele țării au fost îndreptate spre bunul public s-a investit enorm în sănătate. Au apărut spitale mari, policlinici, dispensare și centre de tratament în toată țara și distribuite echitabil în toate regiunile, atât în mediul rural cât și în urbanul mare. Pentru prima dată, românii aveau acces la sănătate. Despre geniul medicilor români din socialism voi discuta în alt text, de la soții Bagdasar la Ioan Pop de Popa, România a participat activ la dezvoltarea științei medicale la nivel mondial. Așa că atunci când avortul la cerere a fost legalizat în 1957, întreruperile de sarcină erau pentru prima dată efectuate în spitale performante pentru acele vremuri de personal medical profesionist.
Fiind totuși vorba despre sfârșitul anilor ’50-începutul anilor ‘60, măsurile de asepsie și antisepsie erau încă incomplet dezvoltate la nivel global, iar complicațiile care apăreau în procedurilor de întrerupere de sarcină erau mult mai comune decât în ziua de azi: hemoragii masive, infecții severe, ducând adesea la pierderea fertilității sau chiar a vieții în cazurile mai nefericite. Aceste complicații, faptul că avortul era folosit că principală metodă de contracepție și contextul social din Europa din acea perioadă au condus la decizia de a restricționa aceste proceduri cum am descris mai sus. La vremea aceea nu a părut nimic ieșit din comun, însă după contra-revoluția din 1989 acesta a devenit unul din principalele subiecte ale anticomuniștilor, fiind propagate o serie de mituri pe care le voi demonta în rândurile următoare.
Primul dintre ele e reprezentat de cât de represiv e reprezentată Republica Socialistă în materialele de propagandă apărute după restaurarea domniei burghezimii. A fost oare așa? Chiar și după celebrul decret se făceau mai multe întreruperi de sarcină în spitale decât în vremea monarhiei care nu oferea niciun fel de serviciu medical populației. Da, e adevărat că au fost femei constrânse de noul cadru legal să ducă la termen sarcini pe care le-ar fi întrerupt înainte, dar la vremea aceea, în contextul social al Europei nu a fost perceput atât de represiv cum ne este prezentat azi. Republica Federală Germania de unde emitea Radio Europa Liberă restricționa dreptul la avort mult mai sever, indiferent ce am fi îndrumați să ne imaginăm de poveștile imaginare ale lui Cristian Mungiu.
Următorul mit este cel al creșterii numărului de copii abandonați născuți în urma unor sarcini nedorite. Numărul copiilor orfani a scăzut enorm și constant în vremea statului proletar, trend care s-a menținut până la contra-revoluție care, deși a abolit decretul, prin șomajul și austeritatea terapiei de șoc a readus problema copiilor abandonați de părinți din cauza condițiilor de trai mizerabile, lucru care nu se mai întâmplase de la distrugerea cauzată de Al Doilea Război Mondial.
În final, rămași fără argumente, zic anticomuniștii că acum avortul la cerere e complet legal acum, să sărbătorim progresul! La fel cum capitalismul a adus progres și în domeniile feminismului, rasismului și homofobiei: un progres simbolic pe care nu-l simte nimeni, dar care este cântat toată ziua de ONG-uri. Oamenii bogați nu erau oricum afectați de aceste lucruri, iar săracii n-au văzut nicio îmbunătățire.
Cât de disponibilă a devenit întreruperea de sarcină la cerere după contrarevoluție? Se face doar în clinici private și acolo greu, sunt puțini ginecologi care realizează această procedură dintr-o serie de motive care ne arată că Republica Socialistă România doar a formulat legal o stare pre-existentă a lucrurilor din societatea românească și europeană la acel moment.
Dacă avem pretenția sa ne considerăm intelectuali atunci când dezbatem aceste teme, ar trebui să le dezbatem științific, nu moralist. Psihoza anti-comunistă din jurul dezbaterii despre avort servește doar lacheilor imperialiștilor care-și mențin bursele și domnia în fruntea societății. Contextul social e transformat de lupta de clasă, iar comunismul este un proces istoric, nu un set de reguli aplicate.